vineri, 12 decembrie 2014

Cu gandul la tine.....

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, dar astazi simt nevoia sa o fac din nou.
Ieri, 12.12.2014, a fost o zi foarte trista pentru familia noastra:(. Scumpa mea verisoara ar fi ttebuit sa implinrasca 20 de ani, dar.... la doar 13 ani ea s-a ridicat la cer.......
Stateam eu in pat si ma gandeam la momentele petrecute cu ea. Ii placea foarte mult sa vina la mine si sa stam impreuna, sa mergem prin magazine sau sa facem de mancare. Era un copil bun...prea bun, un copil responsabil, mult prea responsabil pentru varsta ei. E clar, Dumnezeu avea nevoie de un inger pe care sa se poata baza, asa ca a decis sa o ia langa el.
Imi amintesc ultimele zile ale ei...cred ca vreo 3 erau.... imi amintesc cum am vazut-o pentru ultima data pe patul de spital, tocmai ce iesise din operatie.... avea o privire pierduta, nu intelegea ce se intampla cu ea; cum sa inteleaga, cand nici noi nu stiam ce se petrece. Totul s-a intamplat mult prea repede.....
Imi mai amintesc cum am dormit in fata spitalului, in masina, asteptand orice veste, ptr ca la putin timp dupa operatie intrase in coma. Eu o asteptam....o asteptam sa-si revina, sa mergem acasa si sa ii fac parul (ii placea foarte mult sa-i fac tot felul de coafuri). Toti o asteptam....dar ea, nu s-a mai intors. A decis sa plece sus..... mult prea repede:(.
A fost, este si va fi o durere enorma, si parca cu cat trec mai multi ani, cu atat durerea este mare....se maturizeaza odata cu mine. Durerea nu dispare, doar primeste un alt sens, se imbraca in alte haine.
Doar acum pot sa imi imaginez ce inseamna sa pierzi un copil. Nu poate fi nimic mai dureros pe lumea asta.

DRAGA MADA, TE VOM PURTA MEREU IN SUFLETELE NOASTRE!