Intr-o dimineata, venind spre lucru m-am lovit de o problema existentiala! In Timisoara nu prea poti sa mergi PE JOS, pe tocuri! De ce? Pai risti sa-ti rupi gatul de n-shpe mii de ori pana la destinatie.
Stand aproape de job, vin pe jos…in mod normal fac 10 min..ei, in dimineata cu pricina, am facut 20 de minute! Adevarat, mi-am luat niste tocuri de n-sphe mii de inchi cu platforma, afara era urat ca naiba, al meu m-a mai pus sa car si o plasa, in mana tineam si umbrella, pe umar aveam geanta, mai trebuia sa fiu atenta si la surprizele ce pot aparea (desi se presupune ca stiu fiecare groapa ca doar practic drumul asta de 3 ani jumate zilnic), PREA MULT PTR ECHILIBRUL MEU!
M-am simtit parca as fi escaladat un munte, trebuia sa fiu atenta la denivelari, la crapaturi, la imbinarile pavajelor, mai trebuia sa fiu atenta si cum merg, sa stau drept, sa nu merg cocosata, chiar daca stau cu privirea in pamant, totusi sa nu para ca sunt posomorata! Pfoai, o adevarata arta mersul asta pe tocuri.
Singurele portiuni pretabile pentru astfel de tocuri erau aleea din fata blocului si aleea dintre business Center-uri…pfoai, odata ajunsa in fata cladirilor, m-am simtit ALT OM! Nu tu denivelari, nu tu gropi..alta viata! Puteam sa bag mersul meu de doamna !
Al meu barbat mi-a pus o intrebare inteligenta: da cine te chinuie? Adevarul e ca noua femeilor ne place sa fim chinuite..ohoooooo si inca cum! Nu m-a pus nimeni, normal…job-ul nu mi-o cere, da am zis ca orice femeie care se respecta mai face si sacrificii dinastea din cand in cand.
In concluzie, pe tocuri mergi doar cand ai sofer care sa te ia din fata scarii si sa te lase in fata cladirii unde ai job-ul! Saaauuu in cazul in care asfaltul iti permite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu