Cu gandul la tine.....

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris, dar astazi simt nevoia sa o fac din nou.
Ieri, 12.12.2014, a fost o zi foarte trista pentru familia noastra:(. Scumpa mea verisoara ar fi ttebuit sa implinrasca 20 de ani, dar.... la doar 13 ani ea s-a ridicat la cer.......
Stateam eu in pat si ma gandeam la momentele petrecute cu ea. Ii placea foarte mult sa vina la mine si sa stam impreuna, sa mergem prin magazine sau sa facem de mancare. Era un copil bun...prea bun, un copil responsabil, mult prea responsabil pentru varsta ei. E clar, Dumnezeu avea nevoie de un inger pe care sa se poata baza, asa ca a decis sa o ia langa el.
Imi amintesc ultimele zile ale ei...cred ca vreo 3 erau.... imi amintesc cum am vazut-o pentru ultima data pe patul de spital, tocmai ce iesise din operatie.... avea o privire pierduta, nu intelegea ce se intampla cu ea; cum sa inteleaga, cand nici noi nu stiam ce se petrece. Totul s-a intamplat mult prea repede.....
Imi mai amintesc cum am dormit in fata spitalului, in masina, asteptand orice veste, ptr ca la putin timp dupa operatie intrase in coma. Eu o asteptam....o asteptam sa-si revina, sa mergem acasa si sa ii fac parul (ii placea foarte mult sa-i fac tot felul de coafuri). Toti o asteptam....dar ea, nu s-a mai intors. A decis sa plece sus..... mult prea repede:(.
A fost, este si va fi o durere enorma, si parca cu cat trec mai multi ani, cu atat durerea este mare....se maturizeaza odata cu mine. Durerea nu dispare, doar primeste un alt sens, se imbraca in alte haine.
Doar acum pot sa imi imaginez ce inseamna sa pierzi un copil. Nu poate fi nimic mai dureros pe lumea asta.

DRAGA MADA, TE VOM PURTA MEREU IN SUFLETELE NOASTRE!

Si a trecut prima luna...

....grea luna! Mai ales primele 2 saptamani, care au fost horror ptr mine:(; dar odata ce am scapat de Baby Blues am inteles cu adevarat ce minunat e sa fii MAMA.

Am un copil tare fain, care plange cand ii este foame si cand o supara burtica (mai rar); inca nu am avut nopti nedormite din cauza ei, sper sa nici nu se intample prea curand desi se zice ca de ce ti-e frica nu scapi :)) si mie imi e al naibii de frica de urlete noaptea. Speram sa nu fie cazul.

E minunat sa vezi ca in fiecare saptamana copilul tau evolueaza, mai face cate o chestie noua, iti zambeste, incepe sa te vada, sa auda, isi ridica mai usor capul, sta mai mult treaz, cand urla volumul e din ce in ce mai tare (bine, partea asta chiar nu e faina, dar e inevitabila)...e fain, e tare fain.

Am ajuns sa alaptez exclusiv..ma simteam vinovata de fiecare data cand ii dadeam lapte praf (nu mult, cam 1 data, max de 2 ori pe zi completare). Nu-mi placea si mai nou nu-i place nici ei...refuza cu desavarsire biberonul. fata desteapta, ce mai:)) asa ca am lasat stresul la o parte (credeam ca nu am suficient lapte si nu se satura) si am renuntat la lapte praf. Momentan ne este f bine asa:)

In rest eu sunt in pom si pomul in aer...nu stiu cand naiba trec zilele astea, nu stiu in ce data suntem, nici ce zi a saptamanii e; nu stiu cand trec noptile, am momente cand sunt atat de obosita incat ma dezechilibrez pe strada:))...mi-e f greu sa gandesc lucruri complicate, asa ca ma abtin sa intru in discutii inteligente:D. In rest, totul e fain! e tare fain sa ai un copil! Ma uit la ea si nu-mi vine sa cred ca eu am facut-o (cu putin ajutor din partea lu' ta-su,recunosc:P).

Cam asta e in mare viata mea alaturi de Nicole. N-am prea mult timp de filozofat, si asa am scris cu intarziere de 3 zile.

Ma reintorc la rolul de...MAMA:)

Si a mai trecut un an...

...un an bun, zic eu pentru ca am trecut prin multe experiente si am avut multe de invatat; desi mi-e teama ca unele lectii nu le voi invata niciodata, e incredibil insa prin cate lucruri poti trece pe parcursul unui an! cati oameni cunosti, cati oameni ii uiti pentru ca asa trebuie, sau pentru ca uita ei de tine..
        Am avut un sfarsit de an foarte bun! m-am revazut cu oameni dragi, fara de care sufletul meu nu poate trai linistit, puiul meu se pare ca se dezvolta normal, sotul meu scump si drag ma rasfata in fiecare zi, am fost chiar si la soacra mea (2 zile am stat! apropiatii stiu ce inseamna asta:D), bunicii inca ii mai am si ma rog sa-i am si anul care vine, parintii mei sunt sanatosi, fratii la fel, ce mi-as mai putea dori?
        Anul care va venii va fii unul foarte important atat pentru mine cat si pentru sotul meu. Speram sa facem fata cu brio la toate provocarile ce ne vor astepta! Cu siguranta pentru noi, va fi un an BUN.

Va doresc la fel si voua, un an nou cu realizari si impliniri pe toate planurile, dar mai ales cu multa multa IUBIRE!

UN AN NOU FERICIT!

All we need is LOVE!

Doamne Doamne a avut grija de mine si mi-a dat un super husband! Cine ma cunoaste, stie ca nu-s bash cel mai normal om in viata, si mai stie ca am nevoie langa mine de un barbat care sa ma traga de mana cand gresec si sa-mi zica"hey, gagica! aici ai cam luat-o pe ulei!"; si mai am nevoie de un barbat care sa stie sa-l resfete pe copilul din mine, care sa ma mangaie noaptea si sa ma tina in brate, care sa-mi pregateasca mancarea (nunu, nu tot timpul, nu va ganditi ca in fiecare zi e sarbatoare:P), care sa-mi dea un sut in fund atunci cand necesit (totusi, sa zicem ca necesit destul de rar) ....in fine, sa nu o mai lungim atata, in concluzie am nevoie de un super husband! si eu l-am gasit:P
Recunosc, nu am realizat ce am langa mine in ziua in care am zis DA! nici un an mai tarziu, nici 2 ani mai tarziu...ci abia in al treilea an:D drept e ca nici nu am stat sa ma gandesc prea mult, eram prea ocupata cu viata de zi cu zi!

NU faceti greseala asta! nu lasati anii sa treaca pe langa voi! Casnicia e un job permanent, nu aveti voie sa faceti pauze sau sa dormiti:P

Cum am zis, eu sunt una din norocoasele care are un super husband (na nu ma injurati acuma) langa ea, care in ultima perioada mi-a dat mai multa dragoste decat as fi putut duce vrodata:)) si nu ma plang, ptr ca e al naibii de bine!

Ieri am implinit 3 ani de la casnicie...3 ani frumosi, grei cu bucurii si necazuri, 3 ani in care am invatat muuulte (in special in ultimul an), 3 ani in care am invatat ca daca nu comunicam, se duce naibii totul! 3 ani in care am invatat ca daca nu ne acordam cateva clipe in fiecare zi pentru noi, va fi nasol, 3 ani in care am invatat ca daca iubesti, lupti!

Ieri a fost una din cele mai frumoase zile ale mele. My super husband m-a luat de la job, m-a dus acasa, mi-a  luat cateva lucruri indispensabile, si am plecat spre un loc frumos, special, unde urma sa petrecem unul in bratele celuilalt pana dimineata (mda..suna cam siropos, dar chiar asa a fost:P)

Nu, n-am sa dau detalii, am sa spun doar atat:
TE IUBESC pentru ca esti langa mine, pentru ca stiu ca esti al meu si pentru ca ma intelegi cu adevarat!
TE IUBESC pentru ca esti ca nimeni altcineva: un exemplu unic de intelegere;
TE IUBESC pentru ca nasti in mine ganduri frumoase!
TE IUBESC pentru ca ma faci sa zambesc, ma sprijini si ma suporti!

MILIOANE de ganduri nu ar fi suficiente pentru a-ti spune TE IUBESC! de ce? Pentru ca o fraza ar fi prea putin iar un cuvant nu ar fi decat o picatura intr-un pahar cu apa.....

OANA, a Bride to BE!

 

"Pentru o fata innebunita dupa dans! ...

Cum porneste muzica, tu devii una cu ea. Esti stapana ritmului, cameleon al stilului. De recunoastem sau nu, regina dansului esti Tu!"

 

  Petrecerea burlacitelor este scuza perfecta pentru o distractie de zile mari! Mireasa este „la femme fatale”  si cea care se bucura de toata atentia noastra! pe mireasa noastra o cheama Oana. O fire deschisa, plina de viata, mereu zambitoare, ce a facut fata cu brio surprizei organizate, desi era un pic racita.
Petrecerea a fost organizata in mare secret de catre noi,fetele, si ne bucuram ca am reusit sa o impresionam la modul cel mai placut. Totul a fost stabilit pana la cel mai mic detaliu cu mare atentie : locatiile alese,programul dupa care se va desfasura totul , cadoul burlacitei noastre si restul.
Binenteles a  fost impus si un „dress code”.
Ce se intampla la petrecere, ramane acolo! Nu rasufla nimic! Si... nu! Regulile nu sunt facute pentru a fi incalcate! Mai ales la petrecerea burlacitelor...

 
Draga Oana, iubiti-va unul pe celalalt si veti fi fericiti.Este un lucru pe cat de simplu, pe atat de complicat. Vechii greci spuneau ca la inceput barbatul si femeia formau o singura sfera, dar zeii temandu-se ca o asemeanea perfectiune a formei ar putea sa le ai locul, au despicat toate sferele in doua si le-au aruncat pe Pamint. De atunci fiecare jumatate isi cauta cealalta jumatate. Voi v-ati gasit deja. Felicitari si asteptam cu nerabdare nunta!

 

                                              TO BE CONTINUED.......

Vreau Concediu ASAP!

Viata iti permite din ce in ce mai putine si orice ai face, nu mai ai timp deloc pentru tine. Alergi in fiecare zi spre birou, cumparaturi, apoi acasa, iar inainte de culcare derulezi tot filmul zilei si constati ca nu ai facut mare lucru...mdaa, se cheama rutina parca, nu? Eu una m-am saturat si vreau CONCEDIU! mai am ceva de asteptat, dar il simmmmt si il doreeesc cum nu l-am dorit niciodata (concediul) :D!

Pentru multi septembrie inseamna inceput de scoala (gradinita, liceu) si sau serviciu.; ptr mine inceput de septembrie inseamna de 3 ani incoace: VACANTA!da stiu, multi ma "judeca" sau ma iau la intrebari ca de ce plec tocmai in..septembrie! Nu exista sezonul perfect. Este doar un monstru al imaginatiei noastre bolnave. Nu exista doar vara si iarna. Nu stiu cati dintre voi ati plecat la munte, intr-o vizita prin tara, la mare toamna sau primavara. E drept ca nu poti sa faci plaja si sa inoti ( asta daca nu esti un amator de senzatii tari), dar poti ramane cu niste amintiri de neuitat. Ingredientul secret al vacantei ideale este APROPIEREA. Atat timp cat ai persoane apropiate langa tine, nu veti spune niciodata ca ati pierdut timpul. NEVER!

Suntem in mijlocul verii si oricat unii dintre noi preferam muntele sau orasele aglomerate mai mult decat Marea sau plajele, trebuie sa recunoastem ca toti ne dorim sa ne racorim cu o baie in mare sau macar intr-un “strand” local.





Pana una alta, deschid ochii si  ma multumesc cu niste decoruri gasite prin casa care ma duc cu gandul la... mare, nisip, plaja..........

Mi-e frica....

"Este boala ce nu doare
 Chiar dacă produce greaţă
 Şi de care omul moare
 De mai multe ori în viaţă."

In ultima perioada, am tot mai multe "probleme" printre care se numara si cea de AZI: mi-e frica sa fiu PROASTA! dada, nu radeti, nu glumesc, vorbesc foarte serios..
Nu stiu daca e din cauza jobului, din cauza ca evoluez sau din cauza ca am prea multi oameni prosti in jurul meu..
hmm...abstraaact!

Toată viaţa auzi în jurul tău oameni care se numesc unii pe alţii “proşti”. Dar ce înseamnă cu adevarat să fi prost? Asta m-am intrebat azi in timp ce ma relaxam dupa o zi grea la locul de munca: cum arata un om prost? cum iti dai seama ca e prost? dar mai ales: CUM GANDESTE UN OM PROST?
Ar fii interesant daca s-ar inventa un dispozitiv care sa te anunte cand esti prost. Adica, in momentul in care o iei pe ulei, sa existe un semnal gen: sa te faci mov la fata, sau sa ti se infunde urechile, sau sa te manance pielea, nush ORICE care sa iti dea de inteles ca esti PROST si ca trebuie sa iei o pauza. Ar fii prea simplu, nu?
Dacă e adevarat că înţelepciunea e ca o piatră rară, nu se poate încă ştii dacă prostia e ca o boală. Şi dacă ar fi, oricum este nevindecabilă. Fiindcă primul pas pe care trebuie să-l facă bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conştient de boala sa. Abia după aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereşte, să-i spui unui prost că e prost ? Şi, mai ales, cum şi-ar putea da el însuşi seama de gravitatea faptului, când el îşi poartă prostia ca pe o virtute, sau şi mai rău, ca pe însăşi raţiunea existenţei lui : nimic nu străluceşte mai tare ca mândria prostului !

"Încercând să înţelegi lumea aceasta, în care trăim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proşti"

Acum trebuie sa marturisesc, am avut momente cand am fost proasta (asta inseamna ca nu sunt proasta pe bune, nu???) si probabil voi mai avea momente (asta nu suna prea bine) dar imi place sa cred ca am oameni in jurul meu care NU sunt prosti, si care ma mai trag de maneca sau de urechi si ma aduc pe calea cea buna. De multe ori ma surprind in mijlocul unei conversatii ca imi pun intrebarea: oare acum sunt proasta? oare ce crede cel cu care vorbesc? daca zic asta, siguur o sa zica: ce proasta esti! ceea ce nu e deloc ok! Sunt prea stresata de faptul ca pot sa dau in prostie, incat chiar voi ajunge sa fiu proasta!

Sunt inconjurata de multi oameni prosti, pe care incerc sa-i evit cat de mult pot si incerc cu toate puterile mele omenesti sa-mi pastrez langa mine oamenii de la care chiar am ceva de invatat!

 

 

“M-am hotarat sa devin prost” – Martin Page

Cand esti mai fericit? Cand inteligenta ta depaseste unele limite sau cand iti traiesti viata in umbra prostiei? Antoine, un tanar francez, ajunge la concluzia ca “sa gandesti mult este, in lumea de azi, un handicap” si se hotaraste sa “¦ devina prost pentru ca “sa devii ceva mai prost poate fi o idee inteligenta“. Dar cum sa faca ca sa obtina aceasta “¦ prostie?
Neavand experienta incepe cum stie el mai bine, adica prin a citi. In cele din urma decide sa devina un “¦ betiv profesionist si isi gaseste chiar si un “meditator“� in primul bar in care intra. Cei doi poarta o discutie “stiintifica“� despre ce inseamna sa fii alcoolic si ajung la concluzia ca Antoine poate fi alcoolic. Isi ia o halba de bere si dupa ce o bea “¦ intra in coma alcoolica.
Daca betiv profesionist nu a putut fi tanarul personaj decide sa se sinucida, inscriindu-se la un curs de “¦ sinucidere, unde, bineinteles, nu exista nimeni cu experienta care sa le predea arta sinuciderii. Deci, reuseste si de data asta sa o dea in bara.
Intr-un final “eroul“� reuseste sa isi reduca nivelul de inteligenta cu ajutorul unor droguri prescrise de medicul sau de familie. Se angajeaza ca broker si castiga foarte multi bani, dupa care pierde tot. Intr-un final renaste alaturi de o tanara frantuzoaica.
”Sfatul criticului: Daca nu ati mai ras de mult la o carte, e timpul sa o faceti citind aceste pagini. Disperarea lui Antoine ca nu e ca toti nataraii e cat se poate de autentica, cu atat mai mult cu cat nimeni nu-l intelege ““ de unde situatii irezistibil de comice.
Sfatul al doilea: Imprumutati cartea unui prieten la care tineti mult, mai ales daca e cam mohorat cand vorbiti la telefon.“